Intră
☰ Cuprins
Proiectează
RORomânăMărime MNivel mediu · 9+
Citește capitolul ca text

1. Cel care nu se poate livra

Pagina 1

CAIET DE LIVRĂRI
de Guni

PRIVAT.

„Privat” înseamnă că îl citesc eu prima. —J.

Pe cutia 14 de la mutare scria BUCĂTĂRIE, dar înăuntru nu era nicio lingură. Erau caietul ăsta, o șosetă și o broască de cauciuc care nu e a nimănui.

Pagina 2

Cel care nu se poate livra

Sunt de patru zile în cartier și știu deja o stradă întreagă.

Planul meu ca să-mi fac un prieten:

Să spun salut.

Să spun ceva interesant.

???

M-am împotmolit la punctul 2. Despre 3, habar n-am.

Azi-dimineață m-a trezit ceva care a trecut în zbor prin fața ferestrei mele.

Pagina 3

Era un pachet.

Apoi a trecut încă unul, și încă unul: nouă pachete în șir, ca rațele. Au traversat strada și au intrat prin cutia poștală a magazinului de vizavi. (Celelalte unsprezece, am aflat mai târziu, se întorseseră mai devreme, cât dormeam eu.)

Pagina 4

Aveam deja punctul 2: „Am văzut pachete zburând”.

Asta nu e interesant. Se întâmplă foarte des.

Notița asta a scris-o Julita, o fată pe care am cunoscut-o chiar azi-dimineață, în magazinul de vizavi. Scrie cu verde, și ce scrie cu verde nu se șterge. Am încercat.

Mi-am pus puloverul cu dungi peste pijama și am traversat strada.

— S-au întors toate, a spus vrăjitoarea. Din nou.

Pagina 5

Vrăjitoarea se numește Mara. Are un magazin de livrări imposibile și o ștampilă care strălucește.

Julita mi-a explicat totul chiar în caietul meu, fără să-mi ceară voie:

Așa niciun pachet nu se pierde. Dar nici nu se livrează.

Pagina 6

Pe raft sunt pachetele returnate: douăzeci de pachete pe care nimeni n-a putut să le livreze vreodată. Toate le trimite aceeași persoană.

— Cine e R.? am întrebat.
— Cineva cu un scris foarte urât, a spus Mara. Atât.

A pus nouăsprezece într-un sac. În noaptea aceea ducea un pian la un far și, pe drum, voia să încerce iar cu toate. Se întorcea în zori. A rămas doar unul.

— Ăsta nu se poate livra, a spus Mara. O singură regulă: NU ATINGEȚI RAFTUL.

— Sigur, a spus Julita.

Pagina 7

Când s-a închis ușa, Julita m-a măsurat din cap până în picioare.
— Tu știi să livrezi?

Și eu am spus ce se spune când vrei să ai un prieten:

— Da. În vechiul meu cartier eram curier profesionist.

Ce am spus

Ce s-a întâmplat de fapt

Profesionist pentru câini.

Pagina 8

Julita a scos singurul pachet rămas: nr. 1, cel care nu se poate livra. Îi tremurau puțin mâinile. Și mie, deși eu ascundeam mai bine: se vedea doar din faptul că îmi pusesem puloverul pe dos.

— Dacă îl livrăm înainte de zori, a spus Julita, Mara o să vadă că știu să livrez pachete returnate.

— Și dacă nu?
— Păi se întoarce singur, și aici nu s-a întâmplat nimic.

Mi s-a părut un plan grozav, bineînțeles: încă nu știam ce era înăuntru.

Pagina 9

A sunat soneria unei biciclete, și în vitrină a apărut un băiat cu cască și cu un rucsac galben: CURIER FULGER. ÎN ZECE MINUTE SAU GRATIS.

— Livrări Imposibile? a spus el. Singurul lucru imposibil aici e să livrați ceva.

Toni. Livrează foarte repede lucruri foarte plictisitoare.

— Păi azi livrăm asta, a spus Julita. Toni a citit „Casa Dragonilor” și a râs atât de tare, că i-a căzut casca.

Pagina 10

Am desenat o hartă a livrării, pentru că curierii profesioniști fac hărți.

Pagina 11

Pe strada Canalului nr. 7 nu era o casă. Era un zid.

Un zid neted, fără uși și fără ferestre, care avea doar o plăcuță de alamă foarte jos, aproape de pământ, cu o gaură cu o formă ciudată.

— Poate e o cutie poștală, am zis. Dar pachetul nu încăpea.

Pagina 12

Am încercat de toate cu zidul:

Să batem

Să strigăm

Să ne uităm pe deasupra

Să renunțăm

O doamnă care uda mușcatele ne privea de pe balconul casei de alături.
— Pachetul ăsta vine aici de ani de zile, a spus ea. Și pleacă mereu așa cum a venit.

Pagina 13

Era frig, și Julita a citit din nou eticheta.
— Scrie „A se păstra la cald”, și stă de ani de zile pe un raft înghețat.

Eu sunt nou. Când pe ceva scrie „a se păstra la cald”, îl păstrez la cald.

Mi-am băgat pachetul sub pulover, am traversat iar Podul Mare și m-am așezat pe grilajul brutăriei Eliei, pe unde iese aerul de la cuptor.

Arăți ca o cutie poștală însărcinată.

Pagina 14

Am stat așa mult timp, în timp ce mirosea a pâine și eu începeam să transpir. Atunci ceva m-a lovit ușor în burtă: TOC.

— A fost burta ta? a întrebat Julita.
— Burta mea nu face TOC.

Și pachetul s-a uitat la mine.