Intră
☰ Cuprins
Proiectează
RORomânăMărime MNivel mediu · 9+
Citește capitolul ca text

1. Două invitații

Pagina 1

CAIET DE LIVRĂRI 5
de Guni

LINIȘTIT.

Caietul 4 s-a terminat cu Fărâmiță adormită pe papucul meu. Ăsta e roz, ca glazura tortului, și are și el ștampila magazinului.

Pe prima pagină am scris un singur cuvânt. Julita nu mi-a cerut să-l văd: l-a citit invers.

„Liniștit” scrie cel care nu știe ce-l așteaptă. —J.

Pagina 2

CAPITOLUL 1

Două invitații

Ieri, vineri 16, a fost ziua mea de naștere. Am sărbătorit-o acasă, cu mama. A fost chec cu lămâie și două căni. Nimeni n-a cântat. A fost perfect.

Ca s-o notez bine, am inventat un aparat.

O zi de naștere la 1 nu e zi de naștere. E o gustare. —J.

Pagina 3

— Miercuri 21 e ziua mea de naștere, a spus Julita. Și am promis că le sărbătorim împreună.
— După 21, am spus eu.
— Sâmbătă 24. La cinci.
— La cinci.

Amândoi am notat. Niciunul n-a mai spus nimic. Eu știam deja cum o să fie petrecerea. Și Julita o știa.

Pagina 4

Iată ce știam eu: Julitei îi trebuie o după-amiază liniștită. Mereu aleargă, măsoară timpul și întreabă. O gustare pe banca de la pasarelă, fără zgomot, i-ar prinde bine.

Avea să fie o surpriză. Ea nu trebuia să pregătească nimic. Doar să vină.

Pagina 5

Planul Julitei nu l-am aflat până vinerea următoare. Pagina asta a scris-o ea, după aceea, în caietul meu.

Iată ce știam eu: Guni are nevoie de o petrecere adevărată, cu muzică, chiar dacă nu știe. Dacă îl întreb, o să zică nu. Așa că nu-l întreb. —J.

Pagina 6

La prânz, Toni s-a întors de la o livrare. A lăsat bicicleta la ușă și s-a așezat pe cutia lui. I-am dat patru plicuri albastre, cu invitații.
— Unul e pentru tine. Celelalte, pentru Mara, Vera și Flora. E o surpriză pentru Julita. Să nu-i spui.
— O surpriză chiar păstrez, a spus Toni.

Le-a băgat în rucsac fără să se uite la ele.

Pagina 7

Eu m-am dus la masă. Atunci Julita i-a dat lui Toni nouă plicuri verzi. Mi-a povestit Toni vinerea.
— Unul e pentru tine. Celelalte, pentru Mara, Vera, Flora, Elia, domnul Antonie, Zoe, Bruno și doamna de la magazinul de pantofi. E o surpriză pentru Guni. Să nu-i spui.
— O surpriză chiar păstrez.

De data asta Toni și-a deschis ambele plicuri, pe cel albastru și pe cel verde. Spuneau același lucru: SÂMBĂTĂ 24, LA ORA CINCI.

Pagina 8

După-amiază m-am dus la brutăria Eliei să comand un tort. Când am intrat, am auzit că se închide ușa bucătăriei. Mi s-a părut că văd o salopetă verde.

M-am gândit că o fi altă salopetă.

Era a mea. Elia m-a scos pe la bucătărie. —J.

Pagina 9

— Un tort mic, cu lămâie, i-am spus Eliei. Fără nimic deasupra. Pentru sâmbătă 24, la cinci, pe banca de la pasarelă. E o surpriză pentru Julita.

Elia a notat pe o foaie. Apoi s-a uitat la tabla ei cu comenzi. Acolo mai era o foaie, întoarsă cu fața în jos.
— Sâmbătă 24, la cinci? La ora aia am deja alt tort. Pentru alt loc.
— De cine?
— E un secret. Ca al tău.

Pagina 10

M-am gândit că e pentru altcineva. În octombrie își sărbătorește ziua multă lume.

— Îți păstrez secretul, a spus Elia. Și celuilalt client, pe al lui. Dar am un cuptor și două mâini. Sâmbătă la cinci, cele două mâini merg într-un singur loc.
— Și celălalt tort?
— Asta o să hotărâți voi, cei care le-ați comandat. Eu fac torturi. Petreceri, nu.

Am notat: „Elia: un cuptor, două mâini, un loc”.

Mie Elia mi-a spus a doua zi. Nici eu n-am înțeles „ați”. —J.

Pagina 11

După-amiază, în magazin, Toni a golit rucsacul pe tejghea. A aranjat plicurile pe culori: verzile de o parte, albastrele de cealaltă. Apoi le-a numărat din nou.
— Guni, ai vorbit cu Julita despre petrecere?
— Nu. E o surpriză.
— Aha, a spus Toni. La FULGER, un pachet cu două adrese nu iese din magazin.
— Care două adrese?
— Asta nu-ți pot spune. Mi s-a cerut.

Pagina 12

Toni și-a băgat în buzunarul rucsacului câte o invitație din fiecare culoare.
— Astea două sunt ale mele, a spus. Pe celelalte le livrez luni.

Atunci Mara a coborât de pe raftul de sus cutia nr. 5, la fel ca toate. Înăuntru, ceva de lemn a făcut crac.
— Elia vine la cinci, a spus. În sfârșit.

Două plicuri într-un buzunar. Niciunul nu știa nimic de celălalt. Plicurile, vreau să spun. —J.