Citește capitolul ca text
3. Urmăriți nasul acela!
Pagina 28
Urmăriți nasul acela!
Am coborât scările câte trei trepte deodată. Mă rog, Julita a coborât câte trei, iar eu, câte una, foarte repede. Apoi am desenat totul pe o hartă.
Pagina 29
În piață, dragonița a trecut pe sub o tarabă cu portocale.
Eu am trecut pe deasupra.
Portocalele n-au fost de acord.
Pagina 30
Am găsit-o foarte serioasă în fața oglinzii de la magazinul de pantofi. În oglindă era alt dragon.
Dragonița i-a scos limba, și celălalt, la fel. A ridicat o labă, și celălalt, la fel.
— În sfârșit cineva care te copiază pe tine, i-am spus.
Pagina 31
Un porumbel s-a așezat pe trotuar. Dragonița avea o părere despre porumbei.
A deschis aripile și a sărit.
Și a descoperit că încă nu erau bune de zburat.
Pagina 32
A aterizat într-un coș.
Coșul unei biciclete.
Bicicleta lui Toni.
— Ăsta e un DRAGON? a spus Toni.
Pagina 33
— E un pachet, a spus Julita.
— Cu dinți, am spus eu. N-a ajutat.
Toni și-a scos carnețelul de la FULGER și a notat foarte repede.
— Mara se întoarce în zori, ca întotdeauna, nu? Am văzut-o plecând cu sacul. Iar FULGER livrează știri în zece minute.
Și a plecat pedalând, cu dragonița în coș: lua dovada cu el, ca s-o arate întregului cartier. În spatele nostru, cineva striga „Copii! Stați!”.
Pagina 34
Am alergat ca niciodată, iar apoi m-am lăsat să cad pe jos, pentru că nu mai puteam. Iar dragonița, care mă copia, s-a lăsat și ea să cadă din coș.
Dar bicicleta nu s-a oprit.
Pagina 35
Elia era cea care striga. Dragonița a căzut pe ceva moale și albastru: pânza Eliei. Se întorcea de la tura de livrări cu cutia ei lungă de pâine, goală. A dat drumul cutiei și a întins pânza între mâini exact la timp.
— V-a căzut un pachet, a spus Elia.
Pagina 36
Toni a rămas în cealaltă parte a piațetei, fără să se apropie.
— În zori o să afle tot cartierul! a strigat el.
Apoi a plecat, dar încet. Pentru prima dată, FULGER nu se grăbea.
Acum avem două probleme: soarele și Toni.
Pagina 37
Am petrecut după-amiaza în brutăria Eliei, gândindu-ne cum să intrăm într-o casă fără ușă, și deja se însera. Dragonița a scos nasul din pânză și a mirosit iar aerul. Apoi a tras spre canal, ca un câine care știe un singur drum. Elia a venit cu noi până acolo.
Am ajuns pe mal, iar mirosul venea de pe partea cealaltă, chiar de pe strada Canalului.
Podul Mare era ridicat, pentru că îl ridică în fiecare noapte ca să treacă bărcile. Celălalt, cel de pe șosea, e doar pentru mașini și biciclete: pe jos e interzis, iar Elia nu avea mașină.
Pagina 38
Mai rămânea doar pasarela: o scândură lungă și îngustă, cu două balustrade subțiri și multă apă dedesubt.
Julita s-a albit la față.
Nu-mi plac pasarelele.
Era prima dată când scria ceva cu verde în șoaptă.