Intră
☰ Cuprins
Proiectează
RORomânăMărime MNivel mediu · 9+
Citește capitolul ca text

6. Ce se întoarce în zori

Pagina 63

Ce se întoarce în zori

Vera a sunat acasă la noi, și la Elia, și a povestit tot. Apoi ne-a certat: noaptea, pe o pasarelă și fără un adult, niciodată. Pe urmă ne-a dus înapoi cu duba ei, iar de data asta Julita s-a uitat drept la apă. N-am dormit. Mă rog, puțin, pe treapta magazinului, cât am așteptat-o pe Mara.

Se crăpa de ziuă. Toni a venit cu bicicleta, iar mama ne păzea de la fereastra de vizavi. Julita voia să-i spună ea însăși Marei. Eu am zis da, pentru că zic da la orice, dar de data asta chiar așa credeam.

Pagina 64

A răsărit soarele, și pe cer au venit în zbor pachetele: unu, doi, zece, nouăsprezece.

Au intrat prin cutia poștală unul după altul, ca rațele.

Erau cele nouăsprezece pe care le luase Mara, și se întorseseră toate. Din cele douăzeci de pe raft, lipsea doar al nostru.

Pagina 65

Mara a numărat pachetele de pe raft: nouăsprezece. L-a căutat pe nr. 1 și s-a uitat la noi.

Julita i-a povestit totul de la început: regula, zidul, puloverul, bicicleta și pasarela. Eu i-am dat caietul meu ca dovadă, iar Julita, eticheta semnată.

— „Profesionist pentru câini”, a citit Mara cu voce tare, iar eu m-am făcut roșu ca ștampila.

Pagina 66

— Ați atins raftul, a spus Mara.
— Da, a spus Julita.
— Singura regulă.
— Da, am spus eu.

Mara a tăcut mult timp, până când a vorbit Toni:
— Eu am luat-o pe dragoniță în coș, așa că pedepsește-mă și pe mine.

— Pedeapsa, a spus Mara în sfârșit. În fiecare sâmbătă. Aici, la ora zece.

Guni pe dinafară

Guni pe dinăuntru

Pagina 67

Mara s-a uitat la eticheta semnată cu verde.
— De treizeci și șapte de ori, a spus ea. Am încercat să-l livrez de treizeci și șapte de ori, și nimeni n-a luat în serios „a se păstra la cald”. Îl înveleam mereu ca să nu se răcească, dar nimeni nu-l încălzise cu adevărat.

— Eu sunt nou, am spus. Citesc tot.

Mara aproape a râs, dar apoi a văzut expeditorul și i-a trecut și aproape-râsul.

Pe peretele magazinului e o fotografie cu două vrăjitoare tinere. Una e Mara, iar cealaltă are un abțibild pe față.

Pagina 68

Mara a adus un al treilea taburet și l-a pus lângă tejghea. M-am așezat. Încăpeam.

Toni a rămas în ușă.
— FULGER livrează repede, a spus el. Voi livrați imposibilul. Nu e același lucru.

A plecat fără grabă, dar și-a mai băgat o dată capul pe ușă.

Cred că vrea un al patrulea taburet.

Pagina 69

Mara a pus pâine, fructe și trei farfurii.
— Când e ziua ta? m-a întrebat Julita.

— Pe șaisprezece octombrie.
— A mea, pe douăzeci și unu! Putem să le sărbătorim împreună.

— Cu două nume pe tort, am spus.

Pagina 70

Sâmbăta următoare, după pedeapsă, ne-am dus s-o luăm pe Fărâmiță la plimbare.

Mai întâi i-am auzit labele, și apoi am văzut-o: venea alergând prin curte exact cum alerg eu.

Am sărit s-o salut și Fărâmiță a sărit. Și timp de trei secunde întregi n-a mai atins pământul.

Pagina 71

Mi-am reparat planul de la pagina 2:

Cum îți faci un prieten:

Să traversezi strada.

Și să nu spui că ești profesionist în ceva.

Pagina 72

În seara asta, când închideam, unul dintre pachetele returnate s-a mișcat: nr. 2.

Și afară începea să plouă.

M-am uitat la prognoza meteo. Vine furtuna. —J.

(foarte curând)